Stim cu toti ca ceea ce mancam ne influentiaza nu numai felul cum traim,prin energia care ne-o ofera alimentele, dar si cum aratam si mai ales sanatatea. Cu toate acestea ignoram majoritatea regulilor privind o alimentatie sanatoasa. Uita-te pe clipurile astea si zi-mi ca nu am dreptate sau fii indiferent in continuare.
ONU a creat Comisia Codex Alimentarius (sau Codex) în 1963 prin intermediul Organizaţiei pentru Alimente şi Agricultură (OAA) şi al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), pentru a promova controlul alimentelor şi practicile „corecte“ în comerţul global cu alimente. Comisia Codex Alimentarius este o organizaţie inter-guvernamentală cu 170 ţări membre. Comisia coordonează activitatea unor organizaţii guvernamentale şi ne-guvernamentale (ONG-uri) în ceea ce priveşte standardele alimentare. Majoritatea ONG-urilor internaţionale participante la întrunirile Codex-ului o reprezintă teribilele corporaţii trans-naţionale. Organizaţiile non-guvernamentale au statut de observatori, dar nu au drept de vot.
Codex-ul a devenit principala organizaţie internaţională care stabileşte standardele în comerţul global cu alimente şi este găzduit de sediul central al OAA din Roma.
Codexul mai cuprinde 30 de comitete şi organizaţii inter-guvernamentale găzduite de diferite ţări, fiecare ocupându-se de aspecte specifice ale producţiei de alimente, de la brânzeturi, cereale, produse din carne, mâncare organică, alimente modificate genetic (GM), aditivi alimentari, suplimente alimentare, pesticide etc. până la igiena alimentelor.
Cele aproximativ 300 de reguli şi standarde ale Codex-ului sunt utilizate de ţările membre ca o bază a legilor lor regionale şi naţionale, precum şi de către Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) ca punct de plecare pentru reglarea disputelor legate de comerţul internaţional. Codex-ul adopta deciziile prin vot al delegaţilor guvernamentali prezenţi la întruniri. Prezidiul poate să anuleze orice decizie iar ONG-urile pot să influenţeze hotărârile luate dar nu au drept de vot. Cele mai multe decizii adoptate de Codex sunt deja luate înainte de întruniri, de către ţările participante cu cea mai mare influenţă.
Codex-ul a deviat mult de la obiectivele sale iniţiale, care erau centrate la modul declarativ pe nevoia de a proteja consumatorul prin asigurarea de alimente lipsite de contaminanţi şi pesticide. În prezent, Codexul decide în realitate nivelurile „acceptabile“ pentru orice: pesticide, la aditivi chimici, alimente modificate genetic, metale grele etc. Codex-ul lucrează după un set de reguli toxicologice discreţionare când vine vorba de controlul alimentelor. Astfel, se bazează pe cercetări făcute asupra toxinelor studiate fiecare izolat şi nu ia în considerare totalitatea chimicalelor la care suntem expuşi. Tipurile şi nivelurile chimicalelor şi contaminanţilor considerate ca „ne-periculoase“ sunt stabilite prin aşa-numitul „consens ştiinţific internaţional“, adică după bunul plac al marilor producători. De fapt, oamenii de ştiinţă implicaţi sunt plătiţi şi cumpăraţi de către cele mai mari companii producătoare de alimente şi medicamente din lume. Aceşti oameni de ştiinţă stabilesc care alimente modificate genetic pot fi folosite ca hrană (bazându-se pe foarte puţine date ştiinţifice, dar ascultând fără crâcnire poruncile venite de la stăpânii lor, proprietarii marilor companii producătoate de monştri transgenici) şi sunt gata să facă compromisuri în ce priveşte practicile pe care se bazează agricultura organică […]. În acest fel, supermarketurile şi companiile internaţionale de distribuţie a alimentelor beneficiază de pe urma preţurilor ridicate, pe care mai ales cei din Vest sunt gata să le plătească pentru a beneficia de hrană „organică“.
Dezinformări despre Codex
Se tot zvoneşte că din 31 decembrie 2009, Codexul va fi pus în practică. Incorect. Acesta dată este de fapt numai unul dintre termenele de implementare a Directivei Europene a Suplimentelor Alimentare şi nu are de-a face nimic cu Codex-ul.
Textul regulilor Codexului cu privire la suplimentele alimentare: vitamine şi minerale, care se bazează pe o directivă a UE a fost ratificat în iulie 2005 şi nu va fi finalizat până în 2012 sau 2013. Numai de atunci este posibil să fie utilizat ca bază pentru legile naţionale şi regionale în diverse părţi ale lumii.
În mare măsură, regulile Codexului în privinţa suplimentelor alimentare sunt oarecum irelevante pentru europeni din simplul fapt că reflectă legile europene pe care se bazează, iar noi în cele din urmă suntem afectaţi de legi, nu de Codex.
Multe reguli şi standarde, ca de exemplu cele cu privire la recoltele modificate genetic şi la alimentele “organice” sunt complete, dar fac totodată subiectul unor amendamente regulate.
Legătura dintre Codex şi legile UE
De mai mult de 15 ani, Comitetul Codex-ului pentru Nutriţie şi Alimente pentru Cerinţe Dietetice Speciale (CCNACDS) se concentrează pe reducerea dozajelor permise de suplimente alimentare (vitamine şi minerale, n.tr) la nivele extrem de joase.
Acest fapt va determina guvernele să considere tot ceea ce e peste limita stabilită (de Codex) ca având efect de medicament (şi ar necesita eliberarea lor numai pe bază de reţeta, n.tr).
În acest fel medicina funcţională, nutriţionala şi integrativa care folosesc doze ridicate de vitamine şi minerale în locul medicamentelor convenţionale ar putea fi puse în pericol.
În teorie e posibil ca suplimentele respective să fie autorizate ca medicamente dar la un cost prohibitiv pentru multe companii mici care vând produse terapeutice naturale.
Companiile farmaceutice ar putea, în principiu, înregistra suplimentele ca medicamente dar nu vor beneficia prea mult prin vânzarea de produse naturale ne-patentate în locul produselor lor de bază, patentate.
În 2002, o directivă a UE a trecut la limita prin Parlamentul European, o măsură de „armonizare“ a legilor în privinţa vitaminelor şi mineralelor pentru cele atunci 15, acum 27 state membre. Această lege care a fost contestată parţial cu succes de către campania grupului Alianţa pentru Sănătate Naturală (ASN) are ca scop să controleze care vitamine şi minerale pot fi considerate suplimente alimentare şi care sunt dozele maxime care pot fi comercializate.
ASN a reuşit să conteste acea parte a legii care era în vigoare, şi anume ingredientele care vor putea fi folosite. O victorie clară, câştigată la Înalta Curte a Londrei în 2004 şi apoi la Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg în 2005, a fost ca formă naturală a vitaminelor şi mineralelor să fie socotită ca nefiind scop al directivei (această formă naturală risca să fie abolita ca urmare a costului prea ridicat necesar dovedirii utilizării lor fără riscuri).
Din fericire, aceste componente sunt considerate la ora actuală alimente (şi nu medicamente, n.tr) şi dacă de exemplu vrei să consumi carotenoizi concentraţi extraşi din morcovi sau folat extras din spanac, o să fii afectat de aceleaşi legi care îl afectează pe aprozaristul care vinde legumele întregi. Aici, noi consumatorii am câştigat.
UE şi Codexul vor ca dozajele terapeutice ale suplimentelor alimentare să fie scoase în afara legii.
ASN e încă o dată în linia întâi în lupta împotriva stadiului doi al acestei Directive (vezi mai sus, punctul 3), adică împotriva impunerii „armonizării nivelurilor maxime de suplimente“ în UE. Şi aici e tocmai punctul unde legătura cu Codex-ul devine interesantă. Două instituţii europene, Comisia Europeană (managerul de risc) şi Autoritatea Europeană de Siguranţă Alimentară (estimatorul riscului şi organizaţia care coordonează controlul alimentelor în UE) se străduiesc să reducă dozajele suplimentelor (vitamine şi minerale) mult sub nivelul sub care ar avea vreun efect benefic.
În acest scop, ei folosesc ceea ce ASN a descoperit că sunt de fapt date ştiinţifice de proastă calitate. Mai mult, se manipulează date şi statistici pentru a se ajunge la anumite concluzii în loc să se încerce stabilirea unor niveluri de dozaj care să aibă vreun sens.
Trebuie să înţelegem: Comisia Europeană e o voce deosebit de puternică în cadrul CCNACDS. De fapt cea mai puternică voce. De ce, ar putea cineva să se întrebe? În cea mai mare parte deoarece a folosit în avantajul său o schimbare în procedurile Codexului, schimbare adoptată în 2003, care permite membrilor Codexului să voteze după blocurile comerciale (de afaceri) de care aparţin. În acest fel, reprezentanţi ai Comisiei Europene, care nu au fost votaţi de care cetăţenii UE iau hotărâri care îi afectează direct pe cei 500 milioane de cetăţeni europeni. În acest fel oficialii exporta modelul european via Codex.
De notat este ca delegaţia Comisiei Europene la întrunirile CCNACDS este intens susţinută de secretariatul german al CCNACDS şi de către preşedintele acestuia Dr. Rolf Grossklaus, a cărui organizaţie - Institutul Federal de Estimare a Riscurilor din Germania - ar vrea să ne limiteze la cele mai scăzute niveluri de vitamine şi minerale propuse vreodată. […]. Ce ziceţi de exemplu de interzicerea oricărui supliment care să conţină fier, mangan, cupru sau vanadiu? Asta vrea Dr. Grossklaus pentru voi.
Pe măsură ce nivelurile foarte joase permise pentru suplimentele alimentare vor fi implementate, va creşte presiunea ca fiecare ţară să clasifice suplimentele ca medicamente (în special cele care la un dozaj suficient ar putea fi benefice).
Australia şi Canada au implementat deja sisteme de control „alimente ca medicamente“ pentru suplimentele alimentare, iar tari ca Germania sau Danemarca au impus de mulţi ani reducerea drastică a dozajelor maxime şi anticipează ziua în care celelalte ţări europene vor impune aceleaşi restricţii.
Ironia e că tocmai acele ţări care au impus doze foarte scăzute de suplimente au fost contestate în justiţie ca urmare a faptului că aceste niveluri scăzute contravin Tratatului European şi stânjenesc funcţionarea pieţei europene unice. Dar în viitor cu noile legi care propun armonizarea (reducerea drastică) a nivelurilor de dozaj pentru toate ţările membre, astfel de contestări nu vor mai avea loc.
Impactul pe scară largă
Mexicul, unde legile au fost destul de laxe, permiţând dezvoltarea unei industrii de tratare a cancerului pe căi naturale, este acum forţat să-şi înăsprească legislaţia. Carta de Cooperare Trilaterală semnată de comunitatea economică Mexic-Canada-USA este mecanismul prin care şurubul se strânge în toate cele trei ţări.
Dacă NAFTA intra în vigoare, legile afectând alimentele modificate genetic (GM), aditivii alimentari, pesticidele s.a. vor fi aliniate la standardele europene prevăzute deja în Codex. Aproape cu siguranţă că trecerea de la o poziţie anti-GM la una pro-GM în Europa s-a făcut datorită USA şi Canadei.
După ce marile blocuri comerciale vor fi aliniate, naţiunile mai mici vor fi forţate să danseze cum le cântă Codexul.
Regulamentele Codexului în privinţa vitaminelor şi mineralelor
În 2005, Codex-ul a aprobat reguli foarte restrictive în ceea ce priveşte vitaminele şi mineralele, reguli care oglindesc directiva europeană pentru suplimente alimentare (vezi mai sus, punctele 3 şi 4). Aceasta s-a făcut în ciuda opoziţiei puternice a unor state că Africa de Sud, China, India şi a mai multor organizaţii de protecţie a sănătăţii.
Un punct important de subliniat e că numai o organizaţie de protecţie a sănătăţii are statut de observator pe lângă Codex, este vorba de organizaţia americană Federaţia Naţională de Sănătate.[…]. Toate celelalte organizaţii similare au fost respinse când au aplicat pentru statutul de observator al Codexului.
[…]. OMS şi-a exprimat nu o dată temerile cu privire la Codex. Ţărilor care şi-au exprimat de asemenea temerile li s-a spus că nu e obligatoriu să urmeze directivele acestuia. Dar specialişti care cunosc bine Codexul, ca Dr. Robert Verkerk, director ştiinţific şi executiv al ASN, spune că de fapt „ţărilor nu li se spune ce păţesc dacă nu dansează după cum le cântă Codexul. Ele ajung pe mâna poliţaiului Codexului, OMC. Ceea ce e de rău având în vedere sancţiunile şi amenzile pe care OMC le aplică“.
Cine îşi permite să nu joace cum îi cânta Codexul?
Ironia e că tocmai ţările europene ar trebui să ştie cel mai bine cât te costă dacă nu dansezi cum îţi cânta Codexul! Europa plăteşte anual amenzi de câte 117 milioane $ către USA şi 11 milioane $ către Canada pentru că refuză să importe carne şi produse lactate provenite de la vite hrănite cu hormon de creştere bovina recombinat (rbGH). Pe scurt, Codexul spune că nu e dăunător să consumi carne cu rbGH şi în consecinţă orice ţară care nu accepta astfel de produse e amendata de OMC. Ţineţi minte că astfel de amenzi sunt anuale şi vor continua până când ţara care le plăteşte va accepta să respecte regulă prin a cărei încălcare e penalizata.
Poate că plata acestor amenzi e floare la ureche pentru o super-putere ca Europa care colectează taxe de la 500 milioane de oameni, dar ţările mici care se opun nu îşi pot permite să plătească atât de mult OMC-ului.
Sper că acuma înţelegeţi de ce legiuitorii pun aceeaşi placă celor care se opun Codexului. Se spune repetat: „De ce vă temeţi de Codex, e un sistem voluntar… Noi, guvernanţii, trebuie să ne supunem Codexului în privinţa exportului, dar nu îl vom impune în teritoriu“.
Verificaţi ce se zice pe site-ul administraţiei americane http://www.cfsan.fda.gov/~DMS/dscodex.html.
Problema e că guvernele şi Codexul insista ca regulamentele Codexului au fost stabilite în mod ştiinţific la nivel internaţional (cu toate că noi considerăm că datele ştiinţifice pe care se bazează nu sunt corecte). Ca atare, exista o presiune crescândă să se aplice Codexul nu numai la nivel de exporturi ci şi în interiorul fiecărei ţări […].
Venind înapoi la chestiunea cărnii conţinând hormon de creştere bovina (rbGH) se pare că Europa nu îşi mai permite să o evite mult timp. Astfel, Comisia Europeană se pregăteşte ca renunţe la moratoriul care ţine deja de 8 ani, împotriva produselor modificate genetic.
Aceasta se petrece pe fondul unei campanii (susţinute de guverne şi de companii biotech precum Monsano) campanie bazată pe informaţii false cum că produsele modificate genetic nu au efecte negative şi sunt necesare asigurii necesarului de hrană al lumii.
Totul se bazează pe dezinformare (voita sau nu) şi dacă noi, publicul, nu ne opunem, comercializarea produselor conţinând doze extrem de scăzute de vitamine şi minerale precum şi a alimentelor modificate genetic, va deveni norma obligatorie pentru toţi.
Fierbând broască la foc mic
Am arătat mai sus cum o parte a legislaţiei europene, Directiva europeană în privinţa suplimentelor, a fost luată ca model pentru Codex în ceea ce priveşte vitaminele şi mineralele. Necazul e că avem de-a face cu o cascadă de directive şi regulamente care tocmai se pregătesc în UE şi cu multe alte regulamente ale Codexului pe cale să fie definitivate.
Contrar multor dezinformări în ce priveşte Codexul, acesta se ocupă numai de alimente şi nu de medicamente. Se ocupa deci cu fiecare aspect al alimentaţiei incluzând alimentele modificate genetic, aditivi alimentari, pesticide s.a.
Se pare că pe viitor Codex va aproba tot mai mult utilizarea de aditivi alimentari, a alimentelor modificate genetic, va coborî standardele în privinţa produselor „organice“, va reduce dozajele suplimentelor alimentare (numai sub dozajele respective vor fi considerate suplimentele ca fiind alimente şi nu medicamente). Totodată se va limita folosirea ingredienţilor, inclusiv vegetali, care pot fi consideraţi alimente sau suplimente alimentare.
Aceste schimbări se intenţionează să se petreacă treptat, pe parcursul mai multor ani, în aşa fel încât oamenii să aibă timp să se obişnuiască. Şi totul cu ajutorul mediei care pune sub semnul întrebării utilitatea suplimentelor alimentare bazându-se pe studii irelevante sau interpretate greşit. Astfel, se încearcă condiţionarea publicului pentru a accepta vremea când suplimentele vor fi retrase de pe piaţă.
[…].
Dr. Bruce Ames, profesor de biochime şi biologie moleculară la universitatea Berkeley din California (…) este unul dintre savanţii care de multă vreme arată că deficienţa de micronutrienti (suplimente, n.tr), asociată cu modul de hrănire vestic modern duce la epidemii de boli cronice. Aceste boli sunt: afecţiuni ale inimii, cancer, diabet, obezitate, osteoporoza care toate reprezintă cele mai mari poveri ale sistemului de sănătate actual.
Ca atare, Codexul şi toate legile bazate pe el sunt ameninţări directe la adresa sănătăţii noastre.
traducere şi adaptare după: Alliance for Natural Health
***
Prof. Ovidiu Bojor spune într-un interviu apărut, surprinzător, chiar în ziarul „Lumina“ din 13 mai 2009:
Dacă citiţi ultimul Codex alimentarius al UE, vă veţi îngrozi de legislaţia care va intra în vigoare la 31 decembrie 2009 în toate ţările europene. Acesta vrea să înlocuiască toate produsele naturale, cu excepţia a 18, cu produse chimice. Până şi laptele de vacă va fi interzis, dacă vaca n-a fost tratată cu hormoni de creştere şi cu antibiotice. Acest Codex Alimentarius, a fost elaborat şi de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi de către FAO, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură. Ambele aparţin de Naţiunile Unite şi împreună au elaborat acest cod diabolic. Dar au apărut şi reacţii foarte puternice împotriva lui, chiar în ţara noastră.
Reacţiile vin doar din zona societăţii civile sau şi din zona oamenilor de ştiinţă?
Vin în primul rând din zona societăţii civile. Dar au reacţionat şi foarte mulţi oameni de ştiinţă, cum ar fi Societatea Medicilor din Marea Britanie. De asemenea, acest Codex este combătut şi de SUA, care nu fac parte din Uniunea Europeană. La 25 martie anul, acesta a fost publicat un ghid de terapie naturală, care însumează vreo opt sute de pagini. Sunt coautor la acest ghid, împreună cu profesorul Mencinicopschi, pe probleme de alimentaţie, şi cu o colegă de-a noastră, mai tânără, care s-a ocupat de partea de cosmetică naturală. În acest ghid, 99% din ceea ce recomandăm noi sunt produse naturale…
***
THE FUTURE OF FOOD (VIITORUL ALIMENTAŢIEI)
Filmul „The future of food“ pune problema modificărilor genetice la nivelul plantelor şi animalelor, pe înţelesul tuturor. Sunt aduse la zi rezultatele, precum şi efectele de lungă durată ale acestui proces.
Merită vizionat acest film întrucât releva lucruri mai puţini cunoscute de majoritatea dintre noi, şi anume spre ce ne îndreptăm într-un viitor nu foarte îndepărtat. Este vorba de o uniformizare biologică a plantelor alimentare şi un control extraordinar al seminţelor.
Felul în care plantele modificate contaminează practic orice planta sănătoasă prin polenizare, devenind proprietatea firmei ce promovează modificările, este un aspect cât se poate de îngrijorător.
Este oricum incredibilă diabolica neruşinare a celor care vor să pună mâna pe toate sursele de hrană ale planetei, începând cu seminţele şi terminând cu apa de băut, brevetând, în mod cu totul ilegal, ceea ce niciodată nu le-a aparţinut şi la care nu au contribuit cu nimic, adică viaţa în toată diversitatea ei. Aici nu poate fi vorba de altceva decât de o reiterare a înşelăciunii din pustia Carantaniei, după care condiţia stăpânirii întregii creaţii ar fi chipurile condiţionată de de închinarea şi slujirea la tatăl minciunii. Numai aşa putem înţelege nebunia celor aflaţi în spatele firmelor monopoliste de tipul celei prezentate în film sub numele de Monsanto.
Fiţi foarte atenţi la numele celor implicaţi în afacerile firmei respective ce are ramificaţii în toată lumea, chiar şi în România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu